Ce te-a determinat sa te înscrii la Gala Premiilor in Educatie?
În mod sigur nu a fost o decizie calculata, e unul dintre acele lucruri pe care le faci din curiozitate, spirit de aventura (sau competitie) si abia mai apoi începi sa te gândesti la motivatiile ascunse. A fost în primul rând o modalitate de a ma testa într-un teritoriu nou. Ma refer la universul ONG (stiti la ce ma refer, lumea în care cel mai utilizat cuvânt este proiect) pe care se bazeaza Gala, în contrast cu universul educatiei formale din care provin eu. Pe aceeasi linie, am luat-o si ca pe o provocare pentru ca ma înscrisesem si cu un an înainte, dar fara succes. În final, este o placere sa iau parte la un program de profil înalt care îsi propune revigorarea educatiei românesti.
Ce consideri ca te-a recomandat pentru marele premiu?
Sunt doua cuvinte cheie: diversitate si intensitate. Sa va explic: m-a avanajat faptul ca am urmarit obiective diverse ca arie si nu numeroase, dar importante. Mai exact, mi-am urmarit cu succes pasiunea mea pentru stiinta (mai exact, fizica) în cadrul olimpiadei nationale si am obtinut o medalie de aur la Olimpiada de Stiinte a Uniunii Europene, activitate care necesita un volum consistent de munca. De asemenea am facut alegerea (criticata de multi) de a renunta la participarea la Olimpiada Internationala de Fizica pentru a lua parte la un program de cercetare în S.U.A. Pe lânga asta, am investit timp si energie în activitatea de voluntariat, în special prin organizarea în scoala a unui eveniment pe tematica eco, în care au fost implicati sute de elevi. Pare mult? Ascultati aici: altii au avut dosare de înscriere duble, chiar triple fata de al meu. Este, în final, o problema de canalizare a resurselor.Cum a fost la interviu? Cine te-a intervievat, ce întrebari ai primit?
Juriul Galei reuneste o varietate impresionanta de persoane care se afla în vârful domeniilor lor de activitate, de la artisti si jurnalisti la profesori si antreprenori, toti cu o experienta educationala solida. Tocmai prin asocierea unor puncte de vedere categoric pertinente, dar diferite se doreste obtinerea unei jurizari obiective. Personal, cred ca interviul a fost bila mea alba. Din câte am observat, eram cam cea mai degajata persoana din sala de asteptare (în primul rând pentru ca eram convins ca sansele mele de câstig erau minime). Puteam sa simt mirosul stresului. Iar interviul, poate prea scurt, a decurs neasteptat de lejer: s-a discutat deschis, s-a si râs, iar întrebarile nu au fost în niciun caz de intimidare. Mi-a placut în special prima remarca care mi s-a adresat, din partea domnului Vasilescu (directorul Palatului Copiilor), aceea de a îmi alege singur prima întrebare. În concluzie, abia astept sa fiu si eu în juriu în editia de acest an!
Câteva impresii din seara galei - aveai emotii? Ce ai simtit când ai aflat ca ai luat trofeul?
Nu aveam nici mari sperante asa ca nici emotii nu aveam! Mai degraba m-am speriat când a trebuit sa urc pe scena sa iau trofeul si sa încerc sa transform notitele disperate din palma într-un discurs cât de cât fluent.Ce gânduri de viitor ai?
Deocamdata, doar pe termen scurt: sa particip cu success la interul de fizica de la vara si apoi sa aplic pentru o universitate de top, probabil în State sau în Anglia. Mai departe, nu stiu nici eu. Probabil voi lucra într-un domeniu transdisciplinar (cum suna neuroscience?) în care ce fac sa aiba impact asupra vietii oamenilor. Si o noua gaselnita de-a mea: sa deschid în România o scoala de performanta în stiinte.
Daca cineva îti pune în fata o foaie pe care scrie doar atât: importanta educatiei, ce iti vine în minte în primele 2 minute?
Ce întelegem de fapt prin educatie? Primul gând: educatie=scoala. La al doilea deja ne dam seama de complexitatea situatiei: educatia poate fi orice interactiune care modifica, voluntar sau nu, comportamentul unei persoane. Se poate discuta mult pe aceasta tema (exista voci care sustin inclusiv ca scolile ar trebui desfiintate pentru ca ofera o forma nenaturala de educatie), dar o sa ma opresc la situatia actuala din România, în care un contrast fundamental se poate exprima asa: scoala vs. lumea reala. Ne punem deci întrebarea daca cele 6-7 ore petrecute zilnic în scoala se justifica drept ceea ce ar trebui sa fie, si anume pregatirea elevului pentru ce îl asteapta afara. Dezinteresul fata de scoala este o reactie fata de acest fenomen (si într-o la fel de mare masura fata de calitatea actului didactic). Iar aici este doar începutul unui cerc vicios deoarece extrem de putini dintre cei care s-au îndepartat de scoala se întorc cu dorinta de a o schimba. Importanta educatiei este incontestabila dar câti dintre cei implicati în acest proces realizeaza ca nu sunt doar rotite într-un angrenaj, ci componente active, care pot influenta o schimbare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu